Tibidabo si Montjuic sunt cele doua dealuri care imprejmuiesc Barcelona. Pe vremuri probabil ca o si aparau daca judecam dupa tunurile si zidurile care se prezinta impecabil si acum. Astazi doar ii dau farmec si le ofera barcelonezilor niste privelisti absolut fantastice.

La Montjuic poti ajunge pe jos daca ai dormit bine in noaptea precedenta si ai ocazia sa cutreieri un pic un cartier marginas al Barcelonei, sa simti un pic mirosul zonelor ne-turistice. E educativ. Saaaau, poti merge cu telefericul care e absolut bestial. E foarte high-tech, intim fiindca poti ocupa in doi o cabina iar daca inspiratia sau hazardul te conduc in zona la ora asfiintitului e bine sa ai ceva loc pe cardul aparatului foto.

Sus pe Montjuic casim castelul care se afla intr-o stare excelenta. Multa verdeata, flori, ceva cam multi turisti dar totusi liniste. Daca ti-e foame sau sete e bine sa iti iei sandwich-ul sau sucul si sa te departezi de terasele foarte scumpe si cam murdare. Locuri sunt destule; dificultatea consta doar in a-ti alege panorama pentru ca oferta e extrem de bogata.

Dupa ce ne tragem sufletul o luam la vale ca e mai usor. Montjuic e un imens parc in care se afla stadionul olimpic, Turnul Calatrava si Muzeul de arta. O simpla plimbare printre ele e suficienta ca sa iti incarci bateriile (din care picioarele consuma la greu) si sa te faca sa zambesti multa vreme. Traseul se incheie pe treptele Muzeului de arta de unde se vede ca in palma Placa Catalunya si de unde, impreuna cu cateva sute daca nu mii de turisti admiram timp de o jumatate de ora spectacolul fantanilor arteziene (Fontana Magica).

A doua zi e timpul evadarii. In sfarsit motorizati, cutreieram putin Barcelona ca sa ne obisnuim cu “agregatul” si dupa ce ne minunam cat de bine o duc scuteristii acolo parasim orasul cautand Tibidabo.

Al doilea frate mai mare al Barcelonei este vestit pentru unul din cele mai vechi parcuri de distractii, turnul Collserola si Temple de Sagrat Cor. E greu de spus ce iti taie mai intai rasuflarea: drumul plin de viraje, privelistile asupra Barcelonei (de care se bucura la inceput doar pasagerul) sau frumusetea locurilor. Cert este ca am respirat foarte putin in ziua aceea.

Ajunsi sus nu am reusit sa urcam in turn pentru ca era inchis si astfel am ratat vederea din cel ma inalt punct posibil din jurul Barcelonei. Am urcat insa in cupola bisericii Temple de Sagrat Cor, pana la picioarele lui Jesus care speram ca ne-a placut si va avea grija de noi in viitoarele plimbari.

Plimbarea in Barcelona se incheie pe malul marii unde predam scuterul, ne luam la revedere de la palmieri si mergem acasa sa ne facem bagajele pentru destinatia Lisabona; e timpul pentru locuri noi. Dar asta in episodul urmator.